Reality check – pareri de la cei mai in virsta on social media – content – engagement

oldschool

http://goo.gl/PrIF4 – despre social media, de la un domn dinaintea erei social media; v. si comentariile cititorilor, la fel, o parte sint aproape “baby boomers”

http://goo.gl/xyprjO – v. si prezentarile lor de pe SlideShare (sectiunea Ideas & Insights), au umor taios si sint foarte la obiect

http://goo.gl/3ho3p – despre SEO vs content marketing, cu bullet points

E bine ca in privinta subiectelor hype din internet au o voce si cei aparent mai pesimisti sau trecuti ca virsta. E un fel de a depasi prejudecati; la concret insa, autorii au un atu, se uita altfel la cifre.

Nu intimplator, de altfel, am inclus articole de acum doi ani. E buna patina pe ele – sint de fapt foarte actuale, e loc de progres si astazi pe exact acele teme.

Digital Wallet 2.0

wallet

De curind am scris despre Powatag, o companie care imbina citeva tehnologii care pot schimba felul in care se poate face shopping.

Experienta de utilizator pare simpla, in spate este mai complicat, platforma leaga magazinul online de taguri instore sau de context, bazate pe BLE, care recunosc telefoanele utilizatorilor pe baza aplicatiei Powatag.

Punctul meu de vedere este optimist, abordarea Powatag este foarte promarket. Insa, in completare este bun de vazut si reversul.

Mai general, tehnologiile de recunoastere pe baza BLE / iBeacon beneficiaza de review-uri diverse, unele ponderat-negative mai ales asupra sanselor de adoptie – vazute pe acelasi drum batut anterior de QRcoduri si NFC.

Pentru a scurta, mai jos sint trei referinte, pentru cine (din domeniu) este interesat sa citeasca. Sint surse de analiza strategica si tehnica.

Un detaliu interesant de semnalat: sansele unei companii pe termen lung se vad si “privind prin vitrina biroului”, catre interior. S-ar putea ca Powatag sa cladeasca tot ce e necesar unei corporatii ca sa promoveze o tehnolgie in piata, mai putin ethosul unui startup, la fundatie; si asta poate fi indeajuns pentru insucces.


Pentru checklist, eu am retinut trei lucruri care pot da sanse unei tehnologii de interactiune consumer instore:

–UI simpla simpla – daca se poate ca utilizatorul de telefon sa nu se uite la telefon cind primeste cuponul, ar fi perfect:) aparent glumesc insa asa se intimpla si cu cardul bancar, singurul mod de plata tehnologic care are succes pe linga numerar si bonurile de masa: nimeni nu prea se uita la card ci pur si simplu il utilizeaza; asta pentru ca informatia necesara este deja stocata in mintea utilizatorului

–implementare cointeresa(n)ta pentru stakeholderi: magazinul gazda, platforma de plata si cea de comunicare – v.carduri, din nou

–bucataria interna sa mearga sigur si fara surprize – chestiune de tehnologie si credibilitate – de aceea platile online sint un cvasimonopol pe citeva platforme de card sau transfer de bani – pentru ca sint intreprinderi foarte foarte scumpe

http://goo.gl/fR7h5G
http://goo.gl/Co1BXn
http://goo.gl/ef9xHG

featuredfeatured_back

Interactiune in timp real in magazin -> consumatori

1280px-Fredmeyer_edit_1-1024x673

Problema 1:

Statisticile despre decizia de cumparare spun de mult ca peste 60% din alegerile cumparatorilor se fac in fata raftului si nu in fata TV-ului.

Doar ca pina una alta, tehnicile de influentare a acestor decizii de cumparare nu au evoluat semnificativ la noi; vedem in continuare plasarile speciale insotite de %e mari de promotie pe fundal galben/rosu, eventual dublate de promoteri la raft sau dupa casa. In citeva campanii au fost incercate si alte formate de engagement prin entertainment care insa nu par a fi fost replicate ulterior, precum un best practice.

Deci nici un “breakthrough”, nici un “game-changer” sau ”produs revolutionar” care sa schimbe aceasta experienta la raft in mod semnificativ.

Si totusi, tehnologiile evolueaza si creste si disponibilitatea consumatorilor de a fi interactivi la raft sau inainte de raft. Si la fel si initiativele in alte piete. Pentru a scurta, aici este un articol sustinut si de cifre, care aduce in actualitate citeva lucruri despre marketing mobil in-retail.

Problema 2:

In continuarea celor de mai sus, as paria ca fiecare companie mare de FMCG are baze de date de cel putin 100k oameni care au participat in promotii web, SMS, 1to1.

Insa aceste baze de date sint lasate la dospit, ramin nefolosite si se dezactualizeaza. Sau incercarile de revigorare sint de suprafata si cu impact minor.

Ce se poate face?

La intersectia celor doua probleme exista evident, un potential foarte mare: consumatori care la un moment dat au facut un pas catre branduri si care au in continuare la raft diverse nevoi nerezolvate, simultane deci, cu momentul deciziei de cumparare.

Daca este corect, acest potential are nevoie de mai multa atentie, strategie plus experimentare pragmatica, istoric/cifre/rezultate.

Eu doresc sa contribui cu o idee, cu un PRODUCT CONCEPT:

Insight:

Unii dintre noi se simt pierduti intr-un magazin nou, la fel precum te simti nesigur intr-un oras nou. Daca pe strada GPS-ul a preluat interactiunea dintre semnele de circulatie si creier, in magazin inca nu exista un inlocuitor.

Mai mult, altii dintre noi au simtit imediat dupa casa de marcat, frustrarea ca nu au luat tot ce au notat constiincios pe lista de cumparaturi. Pentru acestia dar si pentru toti ceilalti, mai relaxati, exista solutii:)

Abordare:

Sa presupunem ca simulam GPS pentru magazin:
–facem un floor plan al fiecarui magazin mare, cu raioane, produse, branduri cheie chiar (prezenta paid sau altfel)
–instalam un mod de recunoastere a smartphone-urilor prezente in magazin, via wireless, GSM sau chiar sound based – facem o retea interna care nu trebuie neaparat sa implice iBeacon sau NFC ci pur si simplu, repeater-e conectate in server, precum si
–o aplicatie care in mod activ isi cauta serverul via reteaua din magazin, o aplicatie care inainte de toate, este UTILA in mod RECURENT

Ce ar putea face aceasta platforma? Pai mai intii, ar putea fi construita de ex, in jurul unei liste de cumparturi care se sincronizeaza activ pe toate device-urile casei – ceva gen OurGroceries – care in magazin se lanseaza la interactiunea cu reteaua wireless locala si ofera, suprapus pe acel floor plan, citeva alte lucruri utile:
–un traseu prin magazin si un continut interesant de display advertising, ales cu maare atentie, respectuos cu atentia distribuita a consumatorilor, in magazin
–citeva promotii relevante la lista curenta de cumparaturi sau chiar
–promotii personalizate pentru cei logati, valabile ATUNCI si ACOLO; si eventual,
–checklist cumparaturi facute – prin scanare de barcode sau doar apasind “vazut” pe ecran – pentru cei care umbla cu mobilul la vedere in magazin

Este intersant si ce ofera in spate o astfel de platforma:
–date agregate in timp real care pot spune pe bune daca acel 60%+ de decizie este un procent real,
–un ecosistem de comunicare PAID, in care bugetul de advertising cerut de retailer are o corespondenta clara in KPI la marketer; si chiar alte implementari ulterioare precum..
–posibil checkin in aplicatii de executie la raft sau
–feedback instant de la consumatori, in retele sociale, despre experienta instore, de la thumbs up/down la casa de marcat pina la commenturi via inapp de pe canapeaua de acasa.

Pare destul de tehnic si este; dar conceptul de produs este abordabil si se bazeaza doar pe ceea ce stim de la marketing. Are insa nevoie de experiment, de a proofa tactici si continut.

Noi avem tehnologia sa facem asta si aplicatia backbone de la care sa construim asa ceva. CAUTAM BETA TEST-ERI; companii din marketing si retail, evident.

Surse foto: http://goo.gl/mQof2 si http://goo.gl/8Q157X

beta-testers

Digital Wallet

powatag_logo

 

 

 

La simplu, este o aplicatie de mobil cu care cumperi dintr-o singura apasare, din pagini online sau din mediul real – o reclama sau o eticheta de magazin – sau chiar cumperi plecind de la o reclama audio. Este un e-wallet full software care pretinde ca asigura nivelul cerut de securitate si cel putin din ce am testat, este ultra simplu de setat si utilizat.

Acum citva timp scriam despre coduri qr si utilizarea lor instore. Se pare ca aceasta platforma are tot ce trebuie. Dupa cum se vede pe net, are parte de o campanie cu un hype foarte bun, cu retaileri care se inscriu, articole in presa si finantare de top.

Continuind apologia:) este lansata de citeva luni, creeaza masa critica si construieste incredere, astfel incit pare ca depaseste impedimentele de securitate si de ownership pe care diversii stakeholderi incearca sa le puna – banci vs telecom vs retaileri vs sisteme de operare (Apple/Google).

La fel de important, pentru achizitie integreaza tehnologii existente, declansate de gesturi uzuale: pozezi o eticheta in magazin sau un produs in pagina web sau aplicatia se declanseaza la o reclama audio indoor – lucruri pe care le-am mai vazut. Doar ca ei pare ca le-au pus in contextul corect.

Deci, pina sa ‘nfc’, ‘ibeacon’ sau ‘square’, acest powatag merita atentie; desi nu se poate cumpara nimic de la noi inca, trebuie testata ca retailer, agentie, consumator. analiza mai detaliata aici, pentru tehnici, aici.

Ion Avram – Just Published

Ion

 

Revenind la site-ul propriu tocmai lansat de colegul si prietenul meu Ion Avram, sint acolo lucrari de design foarte bune, facute pentru diferite companii de marketing, o parte din ele gindite impreuna.

Nu am stiut sa scriu despre acestea la timpul lor, asa ca fac doar trimitere la citeva la care am muncit ceva si de care imi place cu atit mai mult:

Arca Lui Noe = Arca ridicata cu fotografii spectaculoase si initiative serioase, POS Mediu = investitii in infrastructura de mediu, Polystart/DUNN AG = constructii BigTime, Industrial Cruman = reparatorul/pompier cu o mie de repere in magazie.

Bafta si trafic util!

Coduri QR, gandite altfel

Cineva mi-a sugerat recent ca o companie noua, care isi construieste identitatea acum (o chestiune reala de altfel) ar trebui sa includa QR coduri direct in designul de packaging. Eu am gindit automat in formatul pe care il stim, QR codurile sint niste instrumente de comunicare de campanie, care servesc unui obiectiv limitat si livreaza informatie sau un incentive proprii acelei campanii. Deci, nu ar trebui sa blocam un spatiu mare pe ambalaj cu o informatie care ulterior devine desueta, nu?

 

Si totusi, daca omul avea dreptate? daca, in loc sa gindim ca in agentie – facem un continut digital si ii atasam un QR care sa multiplice landing-ul – gindim ca la product development – extindem eticheta pe web si la capatul digital al acesteia, modificam informatia oferita in real time, pe fiecare sku in parte – includem promotiile, postarile relevante din Facebook, voucherul dedicat tuturor care s-au obosit sa scaneze, sau, informatiile de provenienta a ingredientelor si de securitate alimentara, explicarea siglelor “eco”de pe contraeticheta, samd, samd.

 

Entuziasmant, intr-un fel, daca intelegi conceptul; hai sa vedem si problemele actuale:

-spatiul de eticheta este si va fi limitat, mai ales daca se concretizeaza directiva UE de a include informatia despre continut, in text mare

-politica de securitate din retailerii mari te impiedica sa faci poze, dar sa mai scanezi vreun cod

-jena de a bijbii cu telefonul in mina, la raft, descurajeaza majoritatea actelor de curiozitate digitala din partea consumatorilor

-produsele in folie flexibila (cafea la plic spre exemplu) nu vor putea fi scanate cu rezultat in majoritatea situatiilor

 

Si totusi, inca o data, exista initiative care integreaza vertical codurile QR in procesul de vinzare – un exemplu aici, un altul aici – si care ofera in final diversitate consumatorilor. Asta inseamna ca modele inovatoare sint testate, cu ceva investitii, desigur. Ce vad eu din aceste exemple ca oportunitate este multiplicarea raftului, nu in digital, ci in indoor, in afara spatiului de vinzare consacrat.

Mi se pare o miza extraordinara de a oferi experienta de window shopping nu ca un event, ca un proiect cistigator de Cannes Lions, ci ca pe un instrument de marketing mix uzual, in care codurile QR desemnate fiecarei unitati din sortimentatie permit crearea unui raft virtual (digital sau tiparit) ce poate fi amplasat oriunde ar avea o sansa ca sa produca vinzari.

Doua exemple, mai aproape de comportamentul european:

-daca promotiile emag.ro (tocmai am facut o achizitie..) s-ar vedea nu numai pe net ci si in spatiile de fumat din cladirile de birouri, sint sigur ca anumite gadgeturi sau cadouri si-ar gasi cumparatori doar scanind poza produsului (aici sar citeva etape din procesul de vinzare pe baza de QR, dar sint disponibil pentru explicatii, scanind codul de la inceputul articolului)

-daca window shopping ar fi disponibil in hotelurile din Bucuresti, poate ca turistii de afaceri aflati doar in trecere pe aici si-ar face un cos de cadouri pe care sa il primeasca inainte de plecare la receptie, sau chiar din duty free, in aeroport.

 

Si pot fi multe alte idei QR de implementat. Important este sa inceapa de undeva, sa existe doua trei lucrari cu rezultate care sa dea incredere.

 

Idei interesante despre ferestre… augmented reality astazi si acum 10 ani

Sint doua articole intr-un site pe care il urmaresc, este destupator de minte. Vorbesc despre tehnologii aplicate, una simpla si foarte utila, a doua este augmented reality.

Daca aplicatia de la BMW este o treaba complexa – camere video, procesoare si proiectoare puternice – prima este ‘veche’ de citiva ani, de prin 2006, dar nu am vazut-o raspindita altfel decit limitat, pentru parbrize de masini scumpe; pacat, ar fi extraordinara in multe locuri si ar vinde milioane de metri patrati in tarile calde cu mult petrol.

Oricum, pentru cei care poate se gindesc sa o aduca pe aici, trei referinte – viewsagewikipedia – poate la urmatoarea locuinta vom putea avea asa ceva.

Revenind la BMW si la evenimente de marketing – mai in domeniul nostru – acest street stunt ultra pregatit si probabil costisitor mi-a amintit de o improvizatie, dintr-o alta epoca, probabil prima aplicatie tehnologica de ‘augmented reality’ pe care am vazut-o. As vrea sa o spun ca pe o poveste, cred ca merita, ca pentru vineri dupamiaza.

A fost acum vreo 10 ani la lansarea unei beri cunoscute, in care erau implicate proiectii de film pe trei ecrane simultan.

Si pentru ca in acea vreme, ca si astazi de altfel, nu toate chestiile tehnice mergeau asa cum iti doresti, la inceputul evenimentului semnalul catre unul din ecrane nu dadea semne ca va ajunge acolo.

Dar evenimentul a inceput cu numaratoare inversa – 10, 9, 8… – un moment stinjenitor se profila rapid-rapid, iar eu ma pregateam sa ii spun ceva incurajator clientului care inca zimbea, in necunostinta de cauza.

Si atunci un coleg de-al meu, inspirat si priceput, a luat o camera de mina de la un operator, a cablat-o altfel in sistem si a focalizat-o pe un alt ecran; 3-4-5 minute cit a durat partea video, a stat nemiscat si eroic, preluind in direct imaginea proiectata pe un ecran ca sa o dea pe cel fara semnal, rezultatul fiind doar o ‘augmentare’ nesemnificativa de culoare.

Si toata lumea a fost multumita, Adi Carnu – numele domnului – a salvat multe ore de munca si multe asteptari. De atunci incoace, domnul Carnu a condus productia multor altor evenimente, unele foarte complexe, si din cite stiu este in continuare director de productie al aceleiasi companii la care cu onoare lucram in acea vreme, alaturi de alti citiva oameni extraordinari.

Retrospectiv privind, realitatea de atunci se cerea mai putin augmentata, energia si angajamentul veneau prin contributia directa a oamenilor, iar efectele video aveau locul lor clar definit in tubul CRT.