Aurelia Visinescu, o persoana de valoare

 

Poate un brand romanesc sa devina personal, sa preia caracterul celui de la care imprumuta numele, credibil? Poate acel nume sa insemne un lucru valoros aici dar si in alta parte, in alte tari?

Au fost intrebarile de la care am inceput acum mai bine de doi ani un proiect de rebranding, acceptat cu entuziasm prudent de catre client, daca imi amintesc bine.

Am citit mai devreme acest articol, cu o anume emotie, mi-a revenit in memorie instantaneu ceea ce am simtit atunci ca poate deveni ceva extraordinar.

Vinurile Aureliei Visinescu sint la fel de bune ca acum doi ani (colegele ei ar putea zice ca sint chiar mai bune); iar personalitatea Aureliei se transmite in tot ceea ce spune, este autentica si este de buna calitate; cam cum trebuie sa fie vinul pe care il bem, sau poate viata pe care o traim.

Intr-o alta perspectiva, am vazut si acest articol, cifrele de vinzari enuntate arata ceva bun despre companie; cu siguranta sint eforturi mari in spate, ma bucur cu destula mindrie de succesul lor.

Dar, dincolo de discutii despre branding si persoane, conteaza pina la urma ceea ce livrezi, care este produsul tau de zi cu zi. Pot sa adaug deci, o sugestie de vin la final, un vin pe gustul meu – Red Artisan 2009. Daca trimiteti comanda pe site, cred ca il puteti primi a doua zi lucratoare. Este pe stoc, deci sint sanse pentru cel putin o sticla; cred ca asta trebuie sa fac si eu, sa-mi valorific prima sansa.

Coduri QR, gandite altfel

Cineva mi-a sugerat recent ca o companie noua, care isi construieste identitatea acum (o chestiune reala de altfel) ar trebui sa includa QR coduri direct in designul de packaging. Eu am gindit automat in formatul pe care il stim, QR codurile sint niste instrumente de comunicare de campanie, care servesc unui obiectiv limitat si livreaza informatie sau un incentive proprii acelei campanii. Deci, nu ar trebui sa blocam un spatiu mare pe ambalaj cu o informatie care ulterior devine desueta, nu?

 

Si totusi, daca omul avea dreptate? daca, in loc sa gindim ca in agentie – facem un continut digital si ii atasam un QR care sa multiplice landing-ul – gindim ca la product development – extindem eticheta pe web si la capatul digital al acesteia, modificam informatia oferita in real time, pe fiecare sku in parte – includem promotiile, postarile relevante din Facebook, voucherul dedicat tuturor care s-au obosit sa scaneze, sau, informatiile de provenienta a ingredientelor si de securitate alimentara, explicarea siglelor “eco”de pe contraeticheta, samd, samd.

 

Entuziasmant, intr-un fel, daca intelegi conceptul; hai sa vedem si problemele actuale:

-spatiul de eticheta este si va fi limitat, mai ales daca se concretizeaza directiva UE de a include informatia despre continut, in text mare

-politica de securitate din retailerii mari te impiedica sa faci poze, dar sa mai scanezi vreun cod

-jena de a bijbii cu telefonul in mina, la raft, descurajeaza majoritatea actelor de curiozitate digitala din partea consumatorilor

-produsele in folie flexibila (cafea la plic spre exemplu) nu vor putea fi scanate cu rezultat in majoritatea situatiilor

 

Si totusi, inca o data, exista initiative care integreaza vertical codurile QR in procesul de vinzare – un exemplu aici, un altul aici – si care ofera in final diversitate consumatorilor. Asta inseamna ca modele inovatoare sint testate, cu ceva investitii, desigur. Ce vad eu din aceste exemple ca oportunitate este multiplicarea raftului, nu in digital, ci in indoor, in afara spatiului de vinzare consacrat.

Mi se pare o miza extraordinara de a oferi experienta de window shopping nu ca un event, ca un proiect cistigator de Cannes Lions, ci ca pe un instrument de marketing mix uzual, in care codurile QR desemnate fiecarei unitati din sortimentatie permit crearea unui raft virtual (digital sau tiparit) ce poate fi amplasat oriunde ar avea o sansa ca sa produca vinzari.

Doua exemple, mai aproape de comportamentul european:

-daca promotiile emag.ro (tocmai am facut o achizitie..) s-ar vedea nu numai pe net ci si in spatiile de fumat din cladirile de birouri, sint sigur ca anumite gadgeturi sau cadouri si-ar gasi cumparatori doar scanind poza produsului (aici sar citeva etape din procesul de vinzare pe baza de QR, dar sint disponibil pentru explicatii, scanind codul de la inceputul articolului)

-daca window shopping ar fi disponibil in hotelurile din Bucuresti, poate ca turistii de afaceri aflati doar in trecere pe aici si-ar face un cos de cadouri pe care sa il primeasca inainte de plecare la receptie, sau chiar din duty free, in aeroport.

 

Si pot fi multe alte idei QR de implementat. Important este sa inceapa de undeva, sa existe doua trei lucrari cu rezultate care sa dea incredere.